..

"Acum, am o cu totul altă definiţie a ceea ce vreau să fiu.

Am un nou punct de pornire. Un nou start. Am aranjat totul în minte. Şi nu mai sunt confuză, decât în privinţa unui singur lucru, el. Dar şi asta se va rezolva curând, sper.

E unul din acele momente în care te regăseşti şi pui în balanţă tot. Mi-au trecut prin minte mai toate momentele importante. Tot ce a fost decisiv. Şi am facut multe prostii. Am băut, am fumat, am ars-o aiurea, m-am lăsat de învăţat, am chiulit, m-am distrat, am fugit, am plâns, am suferit. Am inima frântă. Dar.. e bine. O să fie bine.

O să urmeze un an greu, ştiu asta. Din toate punctele de vedere. E posibil să nu-l mai apuc aici. Ci în cu totul altă parte. Ceea ce cu siguranţă ar însemna un nou început. Casă, familie, şcoală, prieteni, stil de viaţă. Tot. Şi dacă stau să mă gândesc, pe de o parte ar fi bine. Am nevoie de o schimbare, nu ştiu dacă trebuie să fie chiar aşa de majoră. Dar ar trebui să se întâmple odată şi odată şi poate chiar mi-ar face bine.

Sau… aş putea să rămân aici. Şi să lupt pentru… pentru a putea fi bine. Dar asta înseamnă că va trebui să mă pregătesc pentru o lupta în adevaratul sens al cuvântului. Cu toţi. Cu mine însumi.

O să se termina vara, nu peste mult. A trecut deja jumate din ea şi eu nu am făcut mare lucru, decât să o ard aiurea şi să fac prostii cum am mai zis. Nu ăsta era planul meu, dar încă mai e timp să îndrept. Şi sper să pot. Eu voi încerca.

Vreau ce mi-a mai ramas din vară să mă organizez pe bune. Adică, o să vină un an nou, care chiar dacă va fi greu sau nu, vreau să-l trec cu bine, fără să mă chinui sau să mă frământ ca anu trecut.

Vreau să mă familiarizez cu materia de dinainte, ca să ştiu la ce să mă aştept. Vreau să mă informez şi să recuperez cât de cât tot ce am pierdut. Vreau să învăţ, nu să fiu tocilară. Înainte asta eram, nu era chiar rău. Dar era penibil.

O să-mi fie greu să scap de obiceiurile de acum. O să-mi fie greu să renunţ la ele, mai ales că o parte din mine strigă sus şi tare “NU VREAU !!!” .
Dar ştiu că e mai bine pentru mine, poate o să se vada pe viitor, nu neapărat acum.Cu toate că. Aş putea să fac toate astea, adica să învăţ bla bla . Şi să fiu şi ca până acum. Ştiu că aş putea, sunt în stare.Şi da, aici vorbesc de şcoală. Plm da ştiu e vară, de ce-mi bat capu ?! Îmi bat pentru că m-am cam săturat aşa de perioada de frecat menta, în care nu-mi pasă şi zic “fac orice, e vară, distracţie, chestii bla bla .”

Şi vreau să-mi aranjez viaţa. Să-mi ţin numai prietenii adevăraţi lângă mine, cei care chiar merită. Sa învăţ multeee ( nu mai e legat de şcoală aici).
Să pot să mă înţeleg cu ai mei, sau măcar dacă nu să mă înţeleg, să îi ignor. Şi ei pe mine. Adică să ajung în stadiul în care cel puţin aparent să-i mulţumesc, astfel încât mă vor lăsa în pace şi nu-i va mai interesa de restu. Ar fi perfect. Dar nu pot să-i ignor, că mă enervează la culme şi-mi dau drumu la gură şi încep la comentat. So… asta va fi hard work.

Vreau să-mi fac un program cât de cât decent, nu să mă mândresc că mă scol târziu şi că lenevesc ca vaca. Plus că dacă mă scol devreme şi îmi aranjez programul cât de cât în limitele bunului simţ, aş avea timp de mult mai multe şi ar fi mai mişto. Mi-aş şi îmbunătăţi starea de sănătate care nu dă semne bune, atâta timp cât uneori văd în ceaţă şi îmi vine să leşin.

Poate sună aiurea pentru voi, ăştia care nu-şi bat capu, vor numai distracţie şi să se simtă bine, să se bucure de adolescenţă ca la carte, că doar una au.. Să facă toate lucrurile alea tipice unui adolescent. Şi eu le-am făcut, şi eu sunt ca voi încă. Frate, da, te fac să te simţi bine, ” cul ” , dar pentru cât timp ?

O să-mi fie greu să renunţ la toate astea, o să-mi fie greu să nu mă mai bucur de ele, că ce-i drept adolescenţa e super, ai parte de multe. Dar.. pot să am parte de multe şi aşa. Pot încerca măcar ca să zic că le-am încercat pe toate."